Lucrați de acasă în lombardia


Astăzi este asistentă medicală într-un spital din provincia italiană Pavia. Este în epicentrul pandemiei europene de coronavirus, în zona Lombardia, la 40 de kilometri de Milano. De când s-a instalat criza, spitalul în care lucrează, o clinică privată, s-a reprofilat pe tratarea persoanelor diagnosticate lucrați de acasă în lombardia la virusul COVID Acolo este doar o bucățică din tabloul Italiei, care număra în bilanțul cel mai recent, de luni, 30 martie, Dar pentru Cristina și colegii ei din sistemul sanitar italian nu mai este despre statistici, este despre oameni, despre semenii pe care îi ajută să treacă prin, probabil, cea mai grea încercare a vieții lor.

Uneori reușesc, alteori trăiesc în preajma morții. Dar nu capitulează, nu fug de luptă, ci caută și de multe ori găsesc motive să fie optimiști. Glasul Cristinei, pe care l-am auzit prin telefon, pentru interviul pe care cu amabilitate ni l-a oferit, este puternic și hotărât, dar totodată, cald și blând.

Pe alocuri tremura, când își trecea gândul prin amintirea pacienților intubați, ținuți departe de cei dragi ai lor chiar și în ultimele momente. Spune că este greu, dar că nu regretă că și-a ales această meserie, pentru că face ce îi place și că sentimentul de a ajuta e de neegalat. Mai ales acum. Despre cum trăiește Cristina Amancia în prima linie a crizei din Italia, cum arată o zi din viața ei, sfaturi, dar și alte detalii, în interviul următor.

Sunteți acolo, în prima linie, în țara cea mai afectată de coronavirus din Europa. Cum e situația?

Românii din diaspora: Pentru a adăuga vechime la pensia din România trebuie să ştiţi asta

Cum arată din interior? Eu muncesc într-o clinică privată. Are de locuri, sunt patru secții. Acum lucrez într-o secție unde sunt 20 de bolnavi.

Condiţii, reglementări, actele necesare. Stabilirea pensiei după reglementările în vigoare se face fie când individul ajunge la vârsta de pensionare, fie când a acumulat numărul necesar de ani de vechime.

Suntem două asistente medicale și două infirmiere pe secție. Situația nu este prea bună.

Întâlnire Protopopiat Lombardia I

La început aveam pacienți de 70 — 80 de ani, care mai aveau afecțiuni cardiace. Acum, în schimb, avem și lucrați de acasă în lombardia care au între 40 și 60 de ani, care nu respiră singuri, au tot timpul mască de oxigen.

lucrați de acasă în lombardia

Din păcate au început să moară persoane mai tinere, care nu aveau alte afecțiuni, care probabil au stat acasă prea mult timp și au ajuns prea târziu la noi și nu am mai avut ce să le mai facem. Când v-ați dat seama că nu e de glumit cu acest virus și că situația este cât de poate de reală? În momentul când au început să apară și persoane tinere, care nu aveau alte boli și nu au mai fost bolnave în viața lor.

Credeți că s-ar fi putut evita acest calvar?

Se putea face ceva? La început și la televizor și peste tot se vorbea că este ca o simplă răceală și ni se spunea să nu stăm în locuri aglomerate.

Prea târziu și-au dat seama toți că nu e de glumit și că e mult mai gravă situația decât părea la început. Cum arată o zi din viața dumneavoastră?

O zi facem schimbul doi și în următoarea facem schimbul unu și trei, în aceeași zi. După aceea stăm trei zile acasă. De obicei, când ajungem la serviciu ne interesăm cum sunt pacienții, cum a fost evoluția lor, după aceea facem terapia, îi ajutăm să ia pastilele, controlăm cum respiră fiecare pacient, saturație de oxigen, parametri vitali, unde poți câștiga bani mari. După aceea distribuim mâncarea, îi ajutăm să mănânce, pentru că majoritatea nu reușesc să mănânce singuri din cauza aparatelor de respirat, punem perfuzii.

Cam așa arată o zi de muncă. Cum vi s-a schimbat viața de când a început pandemia? Acum toți mergem la serviciu cu teamă. Zona din spital unde ne întâlnim cu colegii, e zona portocalie. De fiecare dată când intrăm la pacienți trebuie să ne îmbrăcăm în combinezoane din acelea mari, avem mască, ochelari, două rânduri de mănuși. Încercăm să stăm atenți cât de mult putem, dar oricum, frica este.

Mi-e teamă să nu mă îmbolnăvesc, dar nu atât pentru mine, cât pentru cei de acasă. Acolo se resimte criza de personal în domeniul medical? Nu, pentru că acum și cei care lucrați de acasă în lombardia în ambulatorii, vin în secțiile noastre și muncesc. De exemplu, dacă e cineva acasă care e bolnav, atunci ne ducem să acoperim zona, ori la urgențe, ori la Terapie Intensivă, unde e nevoie.

„Cred că cel mai greu e să vezi cum moare o persoană, singură, în agonie”

Până acum, eu eram la chirurgie. Ce e cel mai greu acum? Care e aspectul cel mai dificil al meseriei? Cel mai greu e să vezi pacienții cum mor singuri, că nu pot să dea un telefon acasă. Te sună rudele lor să te întrebe cum se simt și e greu să le spui că nu se simt bine, că nu respiră singuri.

„Cred că cel mai greu e să vezi cum moare o persoană, singură, în agonie”

Cred că asta e cel mai greu, să vezi cum moare o persoană, singură, în agonie. Au voie, săracii, doar la telefon, cei care sunt în stare să vorbească, nu au voie să țină lucruri personale, toți sunt îmbrăcați în haine de spital, nu au pături, doar cearceafuri și un fel de peliculă de aluminiu, care ar trebui să fie termoizolantă, să îi încălzească.

De cât timp lucrați în Italia, dar și de cât timp în sistemul medical? Sunt de 11 ani în Italia și de vreo 9 nu am venit nici în România. Când am ajuns, șase luni am muncit într-o fabrică. A trebuit să trimit toate documentele traduse în italiană la Ministerul Sănătății, la Roma și a trebuit să aștept șase luni de zile până mi-a venit răspunsul, că lucrați de acasă în lombardia recunoscut studiile.

Un an de zile am muncit într-o clinică unde erau doar pacienți în stare vegetativă, care ajungeau așa după accidente de mașină, oameni tineri, era un fel de terapie intensivă. Apoi m-am mutat la urgențe și de 9 ani de zile lucrez la chirurgie.

Cum vă motivați să vă mențineți optimismul? Îmi place ceea ce fac. Tot timpul am vrut să fac asistență medicală. Îmi place să ajut oameni. Ce credeți totuși că ar trebui să știe oamenii care citesc acest articol despre noul coronavirus? Că nu ține cont de vârstă și nici dacă ai mai avut alte probleme de sănătate sau ai alte afecțiuni cronice.

E important ca oamenii să stea cât mai mult acasă, să ia contact cât mai puțin cu alți oameni, să iasă doar pentru căutați câștiguri pe internet necesar.

lucrați de acasă în lombardia

Ce veți face când se va termina acest coșmar și va fi bine iar? O să îmi reiau viața de unde am lăsat-o. Vă dați seama că e greu și pentru familie, nu pot să ies cu copilul nici măcar la o înghețată, la un film. Vreau să mă întorc la viața mea de unde am lăsat-o acum o lună jumătate.

Ați întâlnit alți români la spitalul la care lucrați? Da, mai este o româncă din Suceava. În rest sunt doar italieni.

lucrați de acasă în lombardia

Nici pacienți nu avem români. V-ați mai întoarce în România? Nu, nu cred.

Mi-am clădit aici o viață, cu familie, cu prieteni. Deocamdată stăm bine aici. Cred că românii care au plecat acum în România au greșit, că au dus boala și acolo.

Джезерак и служители остались: то ли они получили такой приказ, то ли решили, что так удобнее наблюдать. А может быть, они попросту не дерзнули приблизиться к главному святилищу Диаспара.

Din tot ce am discutat, ce credeți că ar fi cel mai important lucrați de acasă în lombardia transmitem oamenilor ca să înțeleagă că e important să se ferească de acest virus? Să stea în casă, să respecte regulile, că nu e de glumit cu așa ceva.

Am colegi care s-au îmbolnăvit de la epuizare, prin faptul că lucrează la Terapie Intensivă, cu pacienții intubați. Aici vezi oameni tineri, cu care poate ai vorbit acum două minute și apoi au murit sau au intrat în comă și nu știi dacă lucrați de acasă în lombardia vor mai trezi vreodată.

Metodele realiste prin care faci bani de acasă (2020)

Aș vrea ca lumea să înțeleagă că e foarte rău. Dacă o să își dea seama că e foarte grav abia atunci când vor muri și mai multe persoane, cum a fost aici, în Italia, va fi prea târziu.

Distribuie articolul:.